Proiectul de campanie

Dan Lungu (n. 15 septembrie 1969, Botoșani, România) este scriitor și politician român.

⇒ Din 1995 este conferențiar dr. la Catedra de Sociologie, Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. 

 În 2013, a inițiat și organizat anual festivalul FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași), împreună cu scriitorii Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici.

⇒ Între 2013 și 2017 a fost director al Muzeului Național al Literaturii Române din Iași.


I. Introducere

Consumul de cultură în România a scăzut dramatic în perioada postdecembristă și Iașul nu face execepție. Un studiu realizat în 2015 de către Fundația Axis, „Atitudini, percepții, practici de consum cultural“, pe un eșantion reprezentativ pentru populația de peste 15 ani a municipiului Iași ne dă rezultate îngrijorătoare:

Doar 6% dintre repondenți citesc mai mult de trei ore pe zi, în situația în care 38% dintre ieșeni nu au deschis în ultimul an o carte sau răsfoiesc una o dată, de două ori pe an. 24% dintre cei care au răspuns la chestionarul realizat pe Iași spun că măcar o dată sau de două ori pe săptamână citesc ziare sau reviste, iar 30% urmăresc, în același interval, filme. 53% dintre ieșeni nu au fost niciodată la muzeu, 50% nu au călcat într-un cinema, fie și într-unul atașat de un mall, 51% nu au participat la un spectacol de divertisment, însă doar 37% dintre ei nu au luat parte la un concert în aer liber. Cu accentul direct pe lectură, conform studiului realizat, 60% dintre repondenți nu au intrat în ultimul an într-o bibliotecă și 42% nu au văzut cum arată cărțile înșirate pe rafturile unei librării în ultimele 12 luni.
De asemenea, un studiu din 2010 privind vitalitatea culturală a orașelor, realizat de Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii de sub Ministerul Culturii, plasa Iașul abia pe locul cinci la nivelul țării ca vitalitate culturală.

În 2016, Iașul a ratat titlul oficial de Capitală Europeană a Culturii, netrecând nici măcar de prima selecție. Cert este că în acest moment ne aflăm mult sub faima trecutului nostru cultural, în care Junimea și Viața Românească reprezintă momente de grație, repere în plan național. Dacă nu gândim o strategie coerentă de revitalizare a culturii, de democratizare a consumului cultural și de promovare la nivel național/european, din faima de capitală culturală a României nu vor mai rămâne decât amintirea și frustrarea.


II. Problema

Cred că una dintre problemele principale nu este atât bugetul alocat culturii, cât modul cum este cheltuit acest buget. Mai precis, lipsa de eficiență, eficacitate și de impact la nivelul vieții culturale și sociale a finanțărilor din cultură. Direct spus, dincolo de faptul că banii nu sunt întotdeauna suficienți, ei sunt cheltuiți prost, fără efect.

De unde această lipsă de efect ?

În primul rând, nu există o viziune și obiective clar definite, care să fie susținute de strategii culturale profesioniste și asumate de autoritățile publice. Proiectele finanțate nu sunt subsumate unei strategii, astfel încât efectele nu se conjugă într-o direcție comună, ci sunt aleatorii, iar unele zone culturale sunt cu totul neglijate. De exemplu, cele mai multe consilii județene nu au nicio strategie explicită privind cultura în mediul rural. Atunci când ne referim strict la finanțările destinate asociațiilor culturale, proiectele nu sunt întotdeauna primite în urma unui apel public și nu sunt evaluate de experți independenți, de unde poate deriva calitatea îndoielnică și atribuirea preferențială, netransparentă. Impactul lor nu este aproape niciodată urmărit, măsurat și comunicat public. Evaluarea se rezumă cel mai adesea la decontarea unor chitanțe. Serviciile care se ocupă cu finanțările proiectelor sunt supraglomerate, birocrația este excesivă, iar sesiunile de finațare sunt prea rare, nu răspund unei dinamici culturale reale.

Accesul artiștilor independenți la finanțarea directă a proiectelor lor este ca și inexistentă. Atunci cînd vorbim strict despre managementul instituțiilor publice de cultură, ambiguitățile legislative și birocrația excesivă nu numai că paralizează inițiativa managerilor și încetinesc ritmul evenimentelor culturale, dar îi fac o pradă ușoară pentru diferitele servicii de audit, ceea ce înlesnește controlul politic asupra instituțiilor.
În lipsa unei activități intense, în instituțiile publice de cultură stau blocate resurse (spații, dotare tehnică, resurse umane ș.a.m.d.) care, într-o colaborare cu mediul asociativ și artiștii independenți, ar spori vitalitatea culturală a orașului. Resursele subutilizate reprezintă tot o formă de gestionare precară a banilor publici din cultură.

III. Viziune/Soluții

În viziunea mea, imaginez un Iași cu vitalitate / efervescență culturală, cu consum cultural ridicat și democratizat, cu putere de omologare a valorilor la nivel național, exportator de bunuri culturale și spațiu al ospitalității cultural-artistice.

Drumul până la această imagine a unui Iași puternic cultural, cu un viitor pe măsura trecutului, poate începe cu o serie de inițiative legislative și măsuri concrete:
1. Obligativitatea elaborării de strategii culturale de sine stătătoare la nivel de municipiu și de județ, votate și bugetate.
2. Strategiile culturale la nivel de județ să aibă o componentă specifică pentru mediul rural, cu accent pe revitalizarea căminelor culturale sătești, a bibliotecilor și a muzeelor locale.
3. Impunerea prin lege a obligativității de a realiza un studiu privind consumul cultural o dată la 5 ani, necesar atât elaborării strategiilor, cât și măsurării impactului.
4. Crearea de mecanisme/proceduri pentru cheltuirea transparentă și eficientă a banilor publici în cultură la nivel local și ale creșterii impactului proiectelor finanțate. („Nu lipsa banilor în cultură e cea mai mare problemă, ci cheltuirea ineficientă, netransparentă și clientelară”) :
a. Banii trebuie alocați în mod transparent către proiecte care servesc unor obiective clare, asumate public și sprijinite de strategii culturale coerente.
b. Selectarea proiectelor câștigătoare să fie realizată în urma unui apel public, de către un juriu de experți independenți, ales prin proceduri care asigură neutralitatea.
c. Monitorizarea implementării proiectelor să urmărească standardele de calitate, estimarea/măsurarea impactului proiectului, precum și comunicarea publică a rezultatelor.
d. Finanțarea proiectelor să poată fi făcută deopotrivă către asociații și fundații culturale, artiști independenți și instituții publice, după caz.
5. Îmbunătățirea legislației privind managementul în instituțiile publice de cultură și privind finanțarea proiectelor culturale (de exemplu: caietul de obiective întocmit de autoritate să derive din strategia culturală a județului/municipiului, rafinarea evaluării calității proiectelor de managemnt, prezența experților în management în comisiile de concurs și cele de evaluare ș.a.).
6. Creșterea vitalității culturale a Iașului printr-o strategie de încurajare a activității asociațiilor culturale, a industriilor creative și a artiștilor independenți. Găsirea unor mecanisme prin care asociațiile și artiștii independenți să poată beneficia de resursele culturale ale instituțiilor publice subutilizate de acestea.
7. Realizarea unui fond de mobilitate pentru artiștii independenți și pentru operele acestora.
8. Redefinirea relației dintre școală și cultura contemporană (literatură, film, muzică). Noi practici de educație estetică.
9. Susținerea unor cauze stringente, cum e sala de concerte pentru Filarmonica din Iași.

IV. Pentru o Agenție/Fundație a Fondului Cultural Local

Dat fiind faptul că la nivel național există deja un model de bune practici pentru finanțarea proiectelor culturale, Agenția Fondului Cultural Național –AFCN, el ar putea servi ca inspirație pentru realizarea unor Agenții/Fundații ale Fondului Cultural Local, adaptate la nevoile locale. Aceste Agenții/Fundații locale ar urma să funcționeze în principal cu bugetele destinate culturii de către Consiliul Local și Consiliul Județean, cu condiția ca proiectele finanțate de către aceste agenții/fundații să servească strategiilor culturale deja adoptate de către cele două autorități publice, obiectivelor și viziunii lor, precum și să asigure transparența cheltuirii fondurilor, profesionalismul evaluării, independența juriilor de experți, evaluarea impactului proiectelor finanțate și o flexibilitate a programelor și a sesiunilor de finanțare. Astfel, prin aceste Agenții/Fundații ale Fondului Cultural Local s-ar realiza o cheltuire transparentă, eficientă, eficace și cu impact real a banilor publici în cultură, cu consecințe imediate în creșterea calității și vitalității vieții culturale ieșene.



La început de campanie, am scris câteva rânduri despre decizia mea de a candida, despre cămine culturale, cum cheltuim prost banii pentru cultură și încă alte câteva aspecte, pe care le puteți consulta mai jos, după cum urmează:
  • Pentru început, puteți citi aici considerentele care au stat la baza deciziei mele de a candida;
  • De la început am afirmat că vreau să contribui la schimbarea lucrurilor. Un exemplu poate fi citit aici;
  • Am identificat câteva probleme culturale ale și am propus câteva soluții pe care le puteți citi aici;
  • Câteva cuvinte despre proiecte, cămine culturale și vitalitate culturală pot parcurse aici;
  • Cheltuim prost banii în cultură. De ce? Puteți consulta aici;